expresiile mele prozaice nu vor reda niciodată frumusețea și puritatea ce ar trebui lăsate în viață! ploaie ... aceste șoapte lichide în suflet, pe pleoape, cu tactul mut de senzația prăbușirii, fără regulă în ceea ce sunt și simt, existența mea ce nu mă vrea, neputând să îi gândesc sensul, mă compromit în banale șarade de concepte și idei despre, ieri, voi fi.. (o problemă gramaticală și nu una de materie).. picuri de viață pe față și gânduri mă rup în bucăți și mă scurg, cu brațele întinse spre cer, acolo unde, pierdut in trecere, aștept în colțuri intunecate de uitare aceste șoapte lichide în suflet și pleoape!!!! ploaie...