trei îngeri își lasă aripile pe
spatele femeii

se încovoaie
unde era nitroglicerina oare
în care colț al tăcerii


spui am ieșit afară e
un ger cumplit îmi îngheață
ferestrele la bucătărie
genunchii

nu mă pot lăsa pe ei să aplec un cap netăiat

doi îngeri își uită toiagurile pe umerii femeii
plimbarea e lungă niciun afiș electoral nicio
strategie publicitară

am ieșit afară îmi spui
nu uit că exiști

Ecleziastul 3:8
esențialul este să știi cum e
limbajul ca adăpost al iubirii
poate oare o atingere să spună
dragostea nu judecă

a iubi înseamnă a accepta că aripile femeii sunt de ceară

un înger îi acoperă inima cu o pană

cald
de