Undeva la mai bine de 1000 de km distant se afla un cineva pentru care-as opri lumea in loc. Un cineva pentru care am hotarat sa ma trezesc in fiecare dimineata zambind. El e in culoarea ochilor mei. Nehotarati si-au cautat culoarea ani la rand dar au gasit-o odata cu el. De atunci, inima mea nu mai bate doar ore fixe si ceasul se opreste singur cand apare el. Timpul nu are curaj sa se faca simtit si lumea intreaga nu e decat o scena dintr-un vechi musical hollywoodian.

Stiati ca el poate sa faca marea sa zambeasca la rasarit? El face ca visele sa devina realitate. El imi aduce nori in sticle de Pepsi. Nu-l deranjeaza sa stea cu mine in ploaie. Mana mea se potriveste perfect in a lui. Si stiti cat de greu este sa gasesti persoana in a carei maini sa se potriveasca mana ta? Intr-o zi a stat marea intre noi, dar el a inotat pana la mine ca nu cumva sa ma simt singura. El ma lasa sa fiu copil. El nu pleaca niciodata fara sa ma asigure ca se va intoarce. El rosteste cel mai frumos “te iubesc” din lume si cand spune “buna dimineata” nu am nici cea mai mica indoiala ca asa incep diminetile in rai….

El nu stie toate astea. Cel putin eu nu am avut vreodata curaj sa-i spun. Daca totusi va afla intr-o zi, sper ca in loc sa-l sperie tot ceea ce citeste, sa-l faca mandru de faptul ca undeva, in lumea asta imensa, cineva il iubeste mai mult decat are curajul sa recunoasca…