Stop lamentărilor! Asta este soluția.
Privește înainte cu speranță!
În jurul tău se derulează filmul vieții la care, vrei, nu vrei, ești obligat să participi.
Bucurăte că nimic din ce se abate asupra celorlalți, cu caracter de sentință, nu te lovește și pe tine. Bucurăte că poți întinde o mână spre cei ce o caută cu disperare. Unul dacă ai atins și meriți să te numești om.
Nu mai plânge, oricum focul va arde până va transforma în scrum clipele, minutele, orele, s.a.m.d., până când,eliberat de lestul material al ființei, despărțit de atributele tinereții, vei călătorii pe fumul uitării către infinitul originar.
Privește lucrurile și infirmitățile proprii ca și când ai fi deja fum în zbor.
Numai detașat poți privi spre abisuri.
Numai așa poți să zbori.
Alungă grăbit fantomele închipuirii și demonii nesiguranței și zboară îngerește. Cu aripile larg deschise.
Privește cu dragoste și compasiune spre oameni și lucruri, spre contemporanitatea ce te conține.
…

Crapă pământul sub presiunea florilor și a ierbii grăbite să răsară.
Păsările văzduhului se strigă dregânduși vocile pentru a pregăti concertele primăverii.
Scenografia spectacolului se compune rapid , fiind gata să erupă din mugurii parfumați.
Varul se stinge în cazane și curând va îmbrăca trunchiurile copacilor cu hlamidă de curat și proaspăt.
Vine primăvara. Sezon al veșnicelor schimbări. Al speranțelor și angajamentelor de mai bine.