Și plouă peste noi cu moarte..
Îmi înghit zilnic sângele,
un ciclu de vieți inutile

Ai degetele reci,ai grijă să nu-mi strivești vara.

Dar draga mea,vara noastră a murit demult,paradisul
stă închis în cușcă.știi că nu-l scoatem când plouă.

Dar aici plouă dintotdeauna.

Iubita mea,amintește-ți de mereul dinaintea lui timp.
Era vară,ștergeam de praf inimile,modelam clipe din
infinit și râdeam de cei ce se nășteau.apoi tu ai spus
că-ți e prea cald și vrei să vezi lumea.

De ce m-ai urmat?

Pentru că oamenii se nasc câte doi.Nu-ți mai amintești,
tu ne-ai ucis vara,dar nu-ți face probleme,avem paradisul
nostru închis în cușcă și ouăle vopsite-n toamnă.

Afară plouă