agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-02 | |
Simt o durere ciudată în mâini. Cred că se transpune din suflet, numai că nu știu din ce e compus el. Poate din frânturi de atingeri care provoacă o afecțiune indescriptibilă. Din priviri pe care nu ai vrea să le uiți pentru nimic în lume. Din cascade de cuvinte pe care ai vrea să le oprești și să te pierzi în tăcere. În liniștea pe care ți-o oferă niște ochi blânzi ca ai tăi. Nu-i mai are nimeni și cred că și tu știi asta, însă nu vrei să recunoști. Poate ne-am aflat mai departe unul de celălalt chiar atunci când am fost un întreg, dar nu ne-am mai gândit.... a contat doar că ne vedeam, că eram materiali și nu formați din sunete pe care oricum niciunul dintre noi nu le înțelegea. Ne plăcea să ne pierdem în secvențe care nu se vor mai repeta. Pentru că tu nu vrei, pentru că eu nu pot.... să.... nu știu să ce. Durerea pe care o am în mâini se intensifică pe minut ce scriu aceste gânduri și simt că nu o pot opri. Nu mă încearcă tristețea, nu mă gândesc deloc la ceea ce s-a întâmplat pentru că a fost frumos... mai mult decât sublim. Nu cred că există cuvinte care să descrie trăirile dintre noi. Știi de ce? Pentru că au fost unice. Am fost acasă.... și am văzut realitatea prin ochii tăi. M-am rătăcit prin ei și am iubit senzația asta. Mi-am dorit să o păstrez pentru că îmi crea o stare diferită de binele cu care eram obișnuită. Durerea din maini încă se amplifică, dar e o durere plăcută și nu una pe care aș vrea să o înlătur. Deși lacrimile cad și se lovesc de mine, ele nu pot îneca sentimentele.... mi-e cam frig, dar asta nu înseamnă că nu sunt puternică. Sunt.... dar tu nu crezi... Niciunul nu este vinovat de situația creată.... e doar viața care-ți fură minunile care îndrăznesc să dureze mai mult de trei zile. La noi.... la acel ceva al nostru cum îl numeai sau încă îl mai numești tu miracolul s-a materializat în nopți superbe în care îmbrățișările și atingerile erau complete. Este punct în prezent.... În urmă cu ceva ore.... sute de ore.... îți zâmbeam. În clipa de acum.... îmi lipsești.. Dar nu știu dacă îți este dor de mine....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate