Bunicul citeste cu intonatie o carte, ma sperie, ma atrage, nu ma lasa sa dorm... Vreau sa aflu ce e mai departe, ce e si mai departe.
A doua zi deschid cartea si urmarind pozele incerc sa reconstitui povestea... Undeva nu-mi iese ca in amintire... Ma incurc in cate un amanunt...
Aproape 20 de ani mai tarziu... Ma trezesc oarecum in aceeasi ipostaza...
Revad atatea vise... Stiu cum ar trebui sa fie... Dar nu e asa...
Sudalmele mele nu ating timpane...
In scurt, din tot ce-as fi, un jocker, arlequin... cad popa prostul...