Destin


Zambesc formal peste capete plesuve
Repetand la nesfarsit aceiasi pasi
Ma lovesc tangent de minti obtuze
Si plonjez in cratere de-asfalt pedant

Oameni peste care melcul face dîre
Mă privesc duios, absent, strabist
Se împiedica de orice fir de rază
Și se străduie... să mearga trist

Rar de se mai știu pe nume-adevarate
Și par de porecle-ndrăgostiți
Se iubesc de-un an și mai aproape...
Se urăsc de-un veac și jumătate...

De "Destin" cu siguranță n-au scăpare?!
Sigur...e pe la orice chioșc de ziare...