am umplut zeci de foi
cu versuri cât pentru
mai multe volume
toate au rămas nepublicate
parte pentru că sunt proaste
parte pentru că nu am curaj
și n-o să am niciodată

unii ar zice că totuși sunt fericit
am o soție și o fetiță frumoasă
toată viața înainte și
o mie de motive să trăiesc
până la 100 de ani
dar eu aș adăuga și o groază de decepții
printre care și o ultimă dragoste neîmpărtășită
pentru o femeie care nu mă va iubi nicicând

o tristețe ca o pătură groasă
așternută peste sufletul bolnav
care nu mai poate respira în voie
și transformă orice vis într-o lavă
topind lent creierul deja atrofiat

ieri aveam universul întreg la picioare
acest univers frumos, rece și strălucitor
ca dezolarea care îmi umple inima

azi nu sunt decât un bețiv îndrăgostit
fără spaime fără vise și fără viitor...