Sa deschid fereastra sufletului?Rugina,voluptate a durerii mi-a blocat rama...S-ar zice ca traiesc in prezent.Dar am chipul intors inspre trecut si imi contopesc fiinta finita cu infinitul.Timpul m-a lasat in urma.Imi zambeste ironic din viitor.Ma paraseste!Incerc sa prind acel tren al vietii.Peste 5 minute il voi pierde.E prea tarziu.Si revin la aceeasi ''nepasare trista'', visand la acelasi Luceafar, care in fiecare noapte ma face sa imi doresc sa...seduc absolutul.Dar sunt om.Si mereu uit...Tintuita intre patru pereti umezi, care lasa impresia ca se prabusesc peste mine.Prizoniera unei lumi fara reper,finita la amandoua capetele.Unica mea prietena...atat de fidela si de tacuta ma asteapta dupa colt sa ma sarute la fel de parinteste,precum obisnuia mama sa o faca in fiecare dimineata.Ultimul sarut al brumei, peste care o liniste totala se va asterne...Eu stiu ca ea ma iubeste si mai stiu ca ma va elibera...Sufletul meu e dornic sa zboare dincolo de aparente...sa depaseasca orizontul si sa lase in urma pasi fara umbra.Prima oara cand am fost condamnata la moarte, a fost atunci cand m-am nascut.Dar ea,unica mea prietena, cu buzele ei insetate sa ma sarute pentru ultima oara...inca ma asteapta...Timpul e inaintea mea...eu sunt in urma!