Bărbatul. El mi-a lipsit cel mai mult în viață. Umărul lui puternic, palma lui de răscoală, ochii lui prin care să trec istoric, dorința lui de primăvară și vers...
Ce puțin se scrie despre bărbat, când tocmai el este crucea întreagă, scutul femeii! Ce puțin se scrie! Poate, pentru că majoritatea bărbaților nu mai vor să fie bărbați! Se transformă în mașini de făcut bani, în roboți care repetă doar cuvântul: șef!
Scriu despre bărbat, fiindcă, într-adevăr, el mai există! Lumea lui a început cu șoapta mamei, caldă... precum sânul cu lapte! Visul lui a început cu căutarea femeii, a luminii de lună... plină! Viața lui este spirala de lut, care aleargă după iubirea... adevărată!
Aș putea scrie despre bărbat un șir de tags: „Prințul crinilor”, maratonist, Farul din Alexandria, pilot, „Evergetes”, coif grecesc, Ares, „Un cântec ce nu moare”, soldat, Neptun, număr, Aristotel, atom, Homer, ou, Herodot, călător, Hermes, univers, Zeus, artist, „Apostolul popoarelor”, logos. Dar în mintea mea... bărbatul va fi mereu „Purtătorul de lance” al lui Policlet cel Bătrân. Nu pot să îmi închipui bărbatul decât în postura de învingător... Și sufletul meu are o părere! Locul lui este doar lângă Apollo, zeul luminii, al muzicii și al poeziei.
Da, există un bărbat adevărat în viața mea! Am avut răbdare să îl aștept, voi avea răbdare să îl iubesc... Mângâierea mea va fi, pentru el, ca aripa unui înger! Sărutul meu va fi, pentru el, ca o victorie pe inima unui steag! Toată lumea va ști că iubirea noastră se întoarce acasă... cu o barcă feniciană!

14 martie 2009, 15:03
"La malul Mării Imbrium"