Îmi vii și-ți sunt mai mult gând decât frământare de trup
îți petreci timpul prin verdele Paris și mă devii crâng plin de viers de primăvară
lucrările contractate în noi paragina-o cunosc,
ne punem trăirile pe seama crizei și ne gândim sinusoidal...

Îmi vii și mă găsești pe umărul tău adormită...
nu sunt atunci când mă jinduiești și mă știi pe umeri de străini
și mă faci să-ți promit c-am să vin și eu...într-o umbră de galben pai, în aure de îngeri prăbușiți...
mă gândești, mă ierți, mă iubești și mă pictezi în chip de prunci pe turle de biserici ardelenești

Îți sărut pașii pe altare dănțuind...