Este sărbătoarea florii de cireș japonez, prilej de relaxare și distracție pe iarbă, pe sub cireși. Cireșii își etalează splendorile ca la paradă, de la albul pur- virginal, până la rozul diafan; de la floarea simplă, până la uimitoarea floare bătută precum floarea de bujor. Natura surclasează de această dată măiestria creării frumosului de către om. E o frumusețe divină stropită cu o cromatică uluitoare,ce-ți picură în suflet emoție, bucurie, dar și gândul că viața omului este efemeră, precum fragila floare de cireș.
Mă izolez sub corola înmiresmată a unui cireș și preț de câteva clipe. Aflându-mă într-o meditație binefăcătoare, mă străfulgeră crâmpeie de viață trăite până acum,cu bucuriile și cu tristețile ei, cu oammeni mult dragi mie. Îmi revin, îi mulțumesc lui Dumnezeu că exist, că trăiesc clipa prezentă de o frumusețe copleșitoare. Îi mulțumesc Cristinei care, prin bagheta magică a sufletului ei generos, mi-a oferit momente din viață unice și nevisate; îi mulțumesc lui Shinya, soțul ei, un om de o rară noblețe sufletească, pentru că, grație lui sunt aici. În Japonia, m-am redescoperit, m-am străluminat, mi-am aflat și o altă menire pe acest pământ-scrisul.
Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte,doar îl văd,îl admir, îl simt, îmi răscolește toate simțurile. Poate că fotografiile vor fi mai grăitoare, poate că inefabilul din mesaje și simboluri devine mai descifrabil fără cuvinte.
Oare de ce metamorfoza mugurului florii de cireș o asemui cu o „călătorie”a omului pe pământ?!
Mugurul să fie oare copilul fragil și inocent?!
Bobocul de floare să fie oare adolescentul vulnerabil încă la ger și intemperii?!
Spelendida floare de cireș să fie oare tinerețea cu frumusețea ei?!
Însângerata boabă de cireș să fie oare a doua tinerețe
încărcată de un molipsitor optimism?!
Mă opresc aici cu etapele vieții, e mai prudent!...
Dar nu mă pot opri în a vedea, paradoxal poate, o asemuire între frumusețea dumnezeiască a florii de cireș și puterea, curajul încercat al legendarului samurai, pecetea luptătorului dintotdeauna învingător. Ies de sub vraja puternicului războinic și revin la hipnotizanta floare de cireș. Ciudat cum și femeile japoneze pe care le privesc acum par a fi flori de cireș cu buzele roșii, obrajii albi, mătăsoși, pudrați cu multă migală și artă prin pudra de orez. În mulțimea pestriță, veselă, observ un fotograf și o pictoriță, care lucrează. Mă întreb dacă și ei văd ceea ce văd eu, și regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară.
Poeme fluvii s-au scris, dedicate florii de cireș și pictori faimoși și-au pus harul în slujba florii de cireș. Unul dintre ei fiind Hiroshige ale cărei opere celebre sunt și azi admirate. Eu îi închin, florii de cireș, ca omagiu, cu suflet emoționat și recunoscător, câteva modeste gânduri:
Ninge pe covorul de iarbă,
Se scutură florile-n grabă
Prin zborul dragoste-lumină...
În suflet am pace sublimă,
Căci mâine cireșele coapte
Par a fi doar un vis printre șoapte!
(flora)