Într-un final târziu încep să înțeleg. Totul! Cu precădere cât de mult ai însemnat pentru mine. Nu mi-a fost teamă niciodată să rostesc „te iubesc-ul” normalității, deoarece deși simțeam autenticitatea și unicitatea acestui simțământ, eram paralizat ca un adolescent abdicând primei iubiri. Până la tine nu am înțeles și apreciat real frumusețea. Tot ce-mi subjuga privirea s-a dovedit a fi o reflexie fantomatică a frumuseții în oglinda afectului. Niciodată până la tine, deși te descopăr tardiv, nu am putut trece de acea formalitate estetică a aspectului carnal. Cu tine trecusem dincolo de instinct; mi s-a întâmplat pentru prima oară în viață să-mi îngheț poftele carnale, să lupt cu tot ce au cultivat în mine rațiunile, pentru a-ți înțelege și accepta farmecul. Mirajul frumuseții tale îmi era ascuns de o anume eleganță austeră a firii tale. Te priveam și cădeam în istoria umanității, pentru că-mi păreai o reflexie în timp a eleganței medievale, o adevărată opera de artă. Veneai dintr-o epoca interzisă mie, mă obligai la atitudini infantile stârnite de atingerea limitelor. Orice aș fi fost în contemporaneitatea ta, menestrel, poet sau pictor, aș fi frizat ridicolul. Nimic din ce am trăit, ce am acumulat empiric, nu m-a pregătit pentru întâlnirea cu tine. Înainte de a te afla, de a te avea, am trăit o iluzorie independență. Fiecare relație a fost o amăgirea a singurătății. Făceam dragoste cu aviditatea veșnicului învins, pătruns până-n adâncuri de acea dulce pasiune a răzbunării dinaintea ratărilor mele. Cu fiecare nouă iubire închipuită, îmi răzbunam ego-ul sfărâmat pentru a-mi reda încrederea de sine. Acum când nu mai ești, deși îmi este de ajuns un gest pentru a te auzi doar, sau a primi un semn de la tine, îmi înțeleg fuga. O accept pentru că este singura cale de a-mi reîntregi întrucâtva ființa. Sunt pierdut fără tine; afectului meu îi asortez diferite măști de ocazie ascuzându-i umanității diformitatea. Voi ramâne fidel iubirii noastre, las regretele să mă ascundă acestei lumi, implicit ție, salvându-te astfel de mine ...

Cluj Napoca
aprilie, 2009