agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1987 .



Mic fragment de adevăr
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Asura ]

2006-05-17  |     | 



„Știai că dacă tu zâmbești sunt și eu fericit? Acum lupt pentru un singur lucru: să-ți desenez bucuria pe chip și astfel pot spune că sunt întreg!” În acele momente nu evitam să mă mint cu ideea că sfârșitul se îndrepta spre alte depărtări și că avea să uite, măcar de această dată, de mine. Însă nu mereu întâmplările din viața mea urmau cursul pe care mi-l doream. Nu vroiam să recunosc că simpla lui absență îmi provoca cel mai mare dor, darămite faptul că țineam la el. Sau că petreceam minute întregi în așteptarea oricărui semn de viață fie el și un beep la alte oare decât cele fixe. Încercam să aflu ce avea diferit, cu ce reușise să mă schimbe într-un timp atât de scurt. Răspunsurile, ca întotdeauna, se lăsau așteptate și acest lucru chiar îmi fura din liniștea care oricum lipsea. Nu era nimic nou sub soare, numai idei firești. Timpul curgea atât de normal încât dacă se întâmpla să se aprindă o sclipire, era doar de moment. Și dintr-o dată el a plecat. Simplu. Fără niciun cuvânt. Obișnuit. Unde dispăruse zâmbetul? Dar siguranța? Cândva trăiam cu impresia că indiferența era cea mai bună metodă atunci când vroiai să eviți pe cineva. Acum adevărul i-a luat locul, iar eu m-am împiedicat de el, însă am mers mai departe, după cum bine cugeta Murphy în cunoscutele lui legi mai mult decât reale. Pot doar să recunosc că uitarea e singura care mai contează. Adio Pappu...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!