|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Matineu
■ scrisoare neterminată pentru r.
■ Moartea nu ia tot
■ cafea la nisip cu o metaforă vie
■ izgonirea din rai
■ despre păstrarea direcÈ›iei, indiferent de invazii
■ baladă israeliană
■ ​ce nu se spune când se lasă noaptea
■ generaÈ›ia mea anacronică
■ ​poetul vs. bau-bau
■ amăruie
■ PaÈ™adine în endecasilabi (84)
■ de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare
■ bătrânul ioachim tânărul ioachim È™i invers
■ ​recviem pentru o inutilitate lascivă străpunsă de neobositul trident al lui neptun
■ dialoguri blindate, el È™i ea în era pixelilor
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Tic Tac personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de paula pascaru [paulaliv ]
2009-04-27
| |
Aveam permanent un ceas strident în carcasa cenușie, un ceas obsedant, un ceas care nu-mi dădea pace. Un ceas care-mi tot vorbea despre sfârșit sau despre început, sau despre continuare. Nu înțelegeam niciodată limba lui. Era o limbă stranie, cu asperități multe, dar și cu rotunjimi, cu miros de zăpadă și gust de coca-cola. Poate era Wangzi transformat în ceas.
Ticăiala lui era enervantă, asurzitoare, benefică.
De te-ai face neant într-o seară cu miros de cânepă!
Fiordul cald se topea.
M-am uitat în dispariția fiordului.
|
|
|
|