la vreme de noapte
am tot întrebat și s-a făcut pod
deasupra apei
agățat de pietre
mai departe n-am vrut să te știu
prinsă în rădăcini de cuvintele poeților venerați
căutândă gura caldă a privirilor
dâră subțire în care se clătinau amețite simțuri
te vedeam îngenuncheată
prin așchii și cioburi
de o parte și de alta a văii
cu rădăcinile întoarse în umbră
și bătrânii mei deveneau sunet
obișnuitelor răstigniri
pe partea însorită oamenii
întindeau plăcerea și câștigul
tu ascundeai trup în umbra unei frunze de măcriș
și la fiecare fluierat cădea din cer un semizeu
eu încropeam timpul din laptele puțin și fad
al unei lumi prost alcătuite
mâinile îmi tremurau
reîntoarse în aceeași clipă
apoi mă trezeam umblând desculț
pe aceeași stradă umedă Naissa
în van mă strigi
clopotul arde ca focul
de când am pus un ban înlăuntru
și mi-a crescut în piele
ochi de păun