Mereu, la orice înviere a verdelui la viață,
gândesc ca ploile-mi vor fi călduțe,
că razele din cer n-or să mă ardă...
că vântul n-o să-mi sape obrazul în timp ce fuge...
și florile le vreau cât mai aproape -
cu curcubeul în orbite.
O, Doamne, lasă-mi doar o clipă verdele-mi pe față! ...și uită că-s doar o fată cuprinsă de-o profundă astenie ...