agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1605 .



Cenușiul abstinenței
personale [ Gânduri ]
lirismul care te inhibă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [chitcaneanu ]

2009-05-18  |     | 



Noaptea obișnuiești să admiri umbrele ce joacă nestingherite de nimeni hora plictisului proiectată mirific pe zidurile celulei văruite recent. Simți o atracție irezistibilă pentru membrele, trunchiurile, frunzele, coarnele, copitele care reproduc cu măiestrie itinerarul imaginației afectate de sugestii estetice referitoare la (în)semnele ce nu vor întârzia să apară pe fondul libertății extenuate, iubit de oameni și temut de zei.

Frumusețea purificatoare a lâncezelii îți stoarce cu o cruzime încântătoare seva care se fermenta în labirinturile antice ale coșmarului fără de care nu poți trăi. Te-a muls bine, ca până la urmă, în ciuda lamentațiilor conștiinței paralizate să accepți niște hidoșenii în locul cadavrelor îndrăgite. Te miri că te mai lasă să scrutezi ungherele împânzite de cenușiul murdar al abstinenței până la care n-a ajuns deocamdată cârpa femeii de serviciu.

Nu auzi culorile, nu simți parfumul, nu vezi sunetele. Pur și simplu uneori, ignorând exploziile de gelozie ale rațiunii, auzi, simți, vezi, lucruri care nu pot fi explicate decât atunci când sunt lăsate să se hârjonească în voie cu ochii minții pe tărâmul virgin al uitării de sine.

De ce citești în fiecare dimineață compătimirea în ochii animalului înspăimântat, închis în pătratul desenat pe pământul făgăduinței de picioarele putrede ale scaunului electric pe care stai să-ți bei ceaiul? Această expresie negativă a umanismului. Acest cântec perfid al lirismului care te inhibă. Doar nu ești smintit! Ce-l face să creadă că ai fi smintit?

El nu știe că ți-au încăput în sânge literel mari, de-o șchioapă, ce anunțau cu un surâs atât de grațios dictatura iubirii, anticipând că vei avea un gol imens în stomac, că vei alerga la firma ”Iubește-ți aproapele” și vei cere de la vânzătorul cu fața lividă un cuțit (bun). Sunt și cuțite proaste, nimeni însă nu are nevoie de ele. Sau bune.

Nu există bine și rău. Postulatele care au simțul istoriei nu se bazează pe astfel de concepte, nu mai fabrică asemenea noțiuni. Recunoscător vânzătorului pentru explicații ai primit ceea ce ai cerut și te-ai (re)întors, contemplând turlele ce licăresc în exaltarea spiritului creștin, cu cruci care se vor dezice înaintea ta de religie.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!