Ca un pescar iscusit
mă trezesc în fiecare dimineață
și îmi verific plasele.
Dar plasele mele sunt textele mele.
Socotesc
câți pești am prins,
câți cititori le-au accesat
și mă întreb
câți dintre ei au fost atrași de titlul comercial,
câți, mânați de întâmplare
și câți, plictisiți și obosiți
au închis pagina înante să ducă
lectura la capăt,
făcându-și prematur o părere.
Accesez apoi pagini cu texte deocheate
și mă alătur cătorva mii
care au făcut la fel.
Scorul este net detașat
în defavoarea mea.
Îmi potolesc apoi setea
de comunicare cu poporul din umbre
condamnat la exil
scăldându-mă în zicerile
unor poeți consacrați
dar de prea mulți uitați.
Ies apoi la soare
cu părul negru și creț
( nu ca a lui Nică lui Ștefan
a Petrii din Humulești):
o ninsoare de lumină
se revarsă.