agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2022 .



Ascuns…în tine
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Novtag ]

2009-05-27  |     | 




Cât de aiurea! Ce vezi? Mă vezi sau nu? Cât vezi? Eu, una, m-am săturat să văd, m-am săturat să văd indivizi cuprinși de o frenezie falsă, artificială. Ce n-aș da să fug…nu mă întreba unde, nu știu. Te urăsc, vă urăsc, dar în același timp vă iubesc, deși o accept cu greu, nu cred ca aș putea trăi fără voi, fără tine. Dacă aș fi știut ce mă așteaptă aș fi comis cu oarecare plăcere paricidul, aș fi scăpat de tot, aș fi…nimic. O stare de marasm mă învăluie asemeni unui criminal ce-și „mănâncă” victima. Cer excizare, dar nu primesc…cât de megalomană e viața! Persoana versatilă de lânga mine se simte vexată, joaca mea o lovește precum îmi doresc, nu regret, dar tot îmi vine să plâng. Ai încetat demult să visezi la o lume utopică, la o lume în care mișcările tale vor afecta pe toți și toți vor cădea loviți de sedativul apatiei.
Prea albastru cerul, starea ce ți-o confera nu-ți priește, simți cum trupul îți este zdrobit de vicisitudinile vieții. Partea urâtă e ca ajungi la…nepăsare, cel puțin unii dintre noi. Râzi și parcă tot pare mai „comestibil”, personajul de lângă tine ți-e pe plac, băutura te imbie iar tu, heh, iar tu..chiar te simți bine. Cât de artificial ești! Atitudinea nonșalantă provoacă o negură necruțătoare din care nu mai poți scăpa.
Patru pereți care-ți mănâncă dorința de a ieși afară. Sabia nepăsarii te străpunge și-ți pare rău. Ai o masă și te apuci, să scrii doar pentru a îngropa palma ce ațâță dorințe gri în tine. Ești singur sau cel puțin așa crezi…placidă-i viața, efemer ești tu. Ai terminat, elucubrații, poate mediocre, au străpuns nailonul ce acoperea acea ora, acea zi. Duc o viață insipidă, am de ales? Poate dacă…m-aș ascunde mai bine, lamentările ar fi pe cale de dispariție iar eu…un simplu lipan, ce bine.
Nu privi înapoi, reculul va fi fatal. M-am hotărât, plec, să mă ascund…în mine. Ce-ți spun ție, asta?!…ești demult ascuns.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!