Intrat în lumea picturii prea târziu,
Simt ca o culoare folosită,
Oboseala unor încercări neeșuate,
Într-un pastel ce nu-mi aparține.
Caut pe raft gânduri nebune,
Vopsit în diverse nuanțe,
Precum o paiață vorbitoare.
Și râd de unul singur,
De hainele nepotrivite
Purtate de unii la discursuri,
Când joacă aria prostiei pe o parte
Și râd de unul singur,
Și poate… râd și alții.