Dacă m-ai fi lăsat atunci în haltă
să-ți fur pentru toată viața brațele
și umbra
poate azi aș fi fost un copac frumos
sprijinit cu crengile pe malul mării tale,
albastru și verde,
amestec între ochii tăi si ochii mei,
eu, iarba pentru muritori
tu, cer pentru veșnicie.

Acum că te-am gustat
știu că mi-ar fi bine să mă cuibăresc peste anii tăi,
de azi voi înceta să alung nemurirea
știu că exiști,
tardiv,
nu ești al meu,
am să te împrumut în fiecare seară
pentru un "noapte bună!",
doar atât pot să fiu înconjurată de ochii tăi.