Ce mi-a plăcut în viață? Nici nu știu
Dar chiriașii minții mă pun la încercare.
Să cântăresc apatic tiparele-n târziu
Să dau privirii stelelor, mâncare.

Pendulele din ceasuri mai mestecă minuni
Rapsodul de oriunde să cânte-n depărtare
Să guste serenada ce fumegă-n tăciuni
Să stea o clipă luna să tremure-n cărare.

În orizont răcoarea se opintește-n drum
La poarta nopții gândul aprinde-o lumânare
S-a înmuiat pe-alocuri în renegatul fum
Cu ochii de țărână se-ntinde către soare.

În parcuri taciturne dorm florile de frig
În van necunoscutul se sparse în surpare
O tânăr-amazoană se sperie când strig
Corabia de pânză abia se vede-n zare.

Mai desenez un cântec pe cerul tuciuriu
Apoi desaga-n spate s-o scutur la plecare
Ce mi-a plăcut adesea în viață? Acum știu
Cu aripi de țărână să zbor învins spre soare.