dimineața mi-o urc în soldați
înaintăm prin tranșeele săpate noaptea de coșmarul meu vechi
îmi pun bocancii peste halatul alb de spital
calc peste paharele de unică folosință din care se scurge urina colectată în zori
cine urinează din zori în paharul de plastic e analizat cu atenție!
verdictul se dă la amiază. îmi iau sângele din eprubeta nr1. pare albastru. pare al tău.

privirea lui M nu mai seamănă cu baioneta mea lustruită. el mă privește camuflat în piatră. mă privește cu tot cerul deodată, îmi soarbe gândurile, își face din ele un tobogan și se dă până jos unde îl așteaptă uitarea. sau doar o nouă zi. o nouă viață. o înșiruire de clipe din care trecutul lipsește.

îmi șterg sângele lui de pe retină
sunt încă în viață
laboratorul frânează ca o mașinărie infernală
pentru o clipă e liniște
are loc spaima. are loc tăcerea și moartea.
nu trage nimeni. nu plânge nimeni.

târziu, în salon cineva împușcă un cal.