zâmbetul lovește aerul ca o șoaptă
buzele se răsfiră cărnos
în nervul optic hămesit de formă
din dor
de tine

sângele se culcă în pântec
întinde așteptări umede
uneori parcă se oprește
și iese din mine ca fluturii
rătăciți de aripi
din dor
de tine

cu tine
contează cât de liber sunt
când m-ai măsurat din palme
până-n suflet aveam o viață
i-ai făcut un semn
iar eu m-am așezat în prelungire
poem
ce dor mi-a fost
de tine