Am 30 de ani, un prieten, o slujba, o masina veche, jumatate de casa si cativa bani in cont. Am un program de 8 ore, un sef bun, un sef rau și seri obosite la televizor. Noaptea dorm, cam de pe la 10 pana pe la 6. Daca ma culc dupa 11, incepe sa mi se pară că devin rebelă. Dacă după serviciu, ajung până la Cora deja e o aventură. Iar dacă la sfarsit de saptamana fac altceva decat curat, calcat, spalat si ceva de-ale gurii, aproape că nu mă mai pot defini. Prietenul meu pare multumit. Ar vrea sa aiba o insula a lui, dar fiind destul de bine ancorat in realitate se rezumă pentru moment la o slujbă, o masina ceva mai noua, jumatate de casa, cativa bani in cont si eu. Mie imi place reclama cu musculița care traiește numai o zi și o trăiește din plin. El spune că e puțin probabil să poți face ca ea. Așa că ne trezim în fiecare zi la șase, muncim câte 8 ore, uneori mai mult, foarte rar mai puțin, venim acasă, dăm drumul la televizor, eu fac mâncare, el meșterește câte ceva la calculator, mâncăm, schimbăm programele la câteva minute, el pentru a căuta ceva cu mașini sau o emisiune cu vorbă multă, eu pentru a căuta un film la care să mă pot uita, fără să trebuiască să fiu prea atentă. Și apoi ne culcăm, mai întâi eu, apoi el. Dimineață, ceasul sună la 6, ne ducem la muncă; undeva o musculiță tocmai se naște și numai ea știe cum își va trece timpul până să adoarmă. Astept să curgă zilele până la sfârșitul saptămânii; aștept să curgă săptămânile, vara pentru a veni mai repede iarna și a mă bucura de zăpadă, iarna pentru a veni mai repede vara și a mă bucura de câmp; aștept să curgă anii: pentru a crește mare, atunci când eram copil; pentru a fii în floarea vârstei, atunci când aveam 20 de ani; pentru a...acum nu știu pentru ce. Dar am 30 de ani si se spune ca e cea mai implinita varsta...