agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1560 .



Curcubeul
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mermaid ]

2006-09-06  |     | 



E noapte pe cărarea vieții. Din spatele unui copac foșnește, cu sunet prelung și tăcut, un curcubeu. Se ivește timid, uitîndu-se în stanga și în dreapta, să nu carecumva să fie zărit de cineva. Intai o nunață, apoi alta, și le aprinde pe rand, pe toate cele șapte. Nu are nevoie de vreun ochi de apă și raze de soare ca să se nască! Chiar dacă l-ar fi văzut cineva, în primul moment, nu ar fi știut ce este. Mai ales că e beznă în pădurea trăirii. Doar el se cunoaște, doar el își cunoaște adevărata identitate. Stele nu sunt pe cer. S-au ascuns în negura dezamăgirii. Nimic nu luminează pădurea crescuta din copacii tristeții. Dar curcubeul incearcă să dea o sclipire . O pornește agale, luminand în cele șapte nuanțe, fiecare frunzuliță, fiecare creangă, fiecare desiș și fiecare copac. Le atinge pe toate cu unda sa de lumină trecătoare. Plutește fără sa atingă pămantul. Covorul de frunze moarte prinde viață la trecerea sa. Se uită curcubeul să vadă pe care drum să o apuce. Ar lua-o spre răsărit, dar de acolo, soarele nu se mai ivește. S-ar îndrepta spre vest... dar soarele deja a trecut de apus. Spre nord să meargă sau spre sud? Nu se poate hotărî. Nici cu luna nu are cum să se întalnească. A plecat demult și ea. Si-a stins razele difuze. Doar curcubeul, singur, mai poate lumina padurea. Și nu in totalitate, ci doar pe unde duce drumul său. Singur își alege ce sa lumineze: dorința din spatele fiecarei frunze, stropul de fericire adormit între petalele florilor, suflul vieții care murmură printre copaci. Curcubeul a rămas singura speranță pentru padurea trăirii.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!