iubirea e clipe
de început de muguri
alb despicat
în sămânța albă a pustiului
din picături culeg și adun zâmbetul tău


ascult
punctele cum se inșiră spre nord
pe spinarea mea calcă talpa copacilor
încet
curge sânge de mesteacăn prin mine
începutul de frunză se naște
a tăcere solitară
pe ultimul ram din
toamna asta

neexistând zbor
ne reducem la pământ
în palme
jumătate din mine se-oprește
asfințind mereu acolo unde
nu pot vedea