agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-21 | |
în fond blestemul e autentificat de faptul că
cel care îl poartă habar n-are de existența lui codul meu 2770608364241 care se scrie în fiecare zi incapabil să urle răzbate ca sângele fresh prin plasturele rănii viitoare blestemul meu sfidează voința de a întoarce planeta cu roțile-n sus și de a o pătrunde încovrigată în pat cu jaluzelele trase iritată de cel mai mic zgomot sau de o rază de lumină cu gâdilici stupid enervată hiperbolic dacă laptele din frigider era acru sau dacă sertarul nu se deschidea din prima încercare sau dacă aerul îndrăznea să existe mai sigur decât condiția lui de aer i-o permitea privind cum totul îmi scăpa din mână - lasoul meu fermecat dând fermecate rateuri - am tras concluzia că singura cale de a recăpăta hățul de control era să mă sinucid inima mea era comprimată ca un acordeon voiam să dispar de sub eroziune voiam că durerea să țină la nesfârșit voiam ca terminațiile ei nervoase să ajungă la tine să se înfileteze în coloana ta să-ți dea o boală de care apoi oho de care apoi tot eu minunea să te vindec numai prin moarte puteam aminti lumii impotente în fața tragediei mele că dragostea era o chestiune mortal de serioasă cu spume la gură bale portocalii care dinamitau vesele la contactul cu aerul cu ochii dureroși și splină mărită privind detașată din afara mea spectacolul chimic m-a lovit ironia sinuciderii: nu voiam să aleg între a fi moartă sau vie nu voiam decât să arăt lumii că nu pot trăi fără tine moartea mea ca un arc sărit fix din mijlocul patului mai dormi na m-am târât până la chiuvetă stomacul meu a refuzat poțiunea efervescentă plăcerea sinuciderii ucisă de gândul că aveam să fiu prea moartă ca să-mi aducă vreo satisfacție propria dispariție din camera de alături răzbateau sunetele ritualului de împerechere ale speciei umane: în apropierea morții mele oamenii se regulau zgâlțâindu-mi tăblia patului === primul comm === la ultima înghițitură când timpul era în amontele lui 29 de ani iar eu cu inima ditamaie în brațe călare pe o cămilă mă târam împovărată din urmă ca pe un sac cu ușoare urme de femeie nos-tal-gi-că apare ionuț în oază habar n-am de unde citește textul sinucigașei se scarpină după ureche și zice sper că-s născociri morgano dacă-ți fut două palme mori * cămila n-a căzut în genunchi nici în ziua de azi deși într-un fel și ei îi era greu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate