agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1516 .



parasesc
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [colorit ]

2001-03-22  |     | 



Poate ar fi mai bine sa uitam....sa ne lasa pagbasi..sau, si mai bine, daca nu avem nimic de spus, poate ar fi mai bine sa lasam tacearea sa se astearna intre sau peste noi...
Poate ar fi mai bine sa gandim....dar si asta oboseste...poate ar fi mai bine sa ne prefacem...poate ar fi mai bine daca nu am mai rani...dar ma repet, si asta nu e bine...
Intervine din nou ruperea de vis, dar si cea de realitate...atunci ar trebui sa construiesc o grota, unde sa iu singura...atunci m-ar inconjura doar natura, doar ca ea ma inconjoara si acum. Ma mai inconjoara si gandurile, durerea, de care , ricat de mult incerc, nu incerc sa ma despart, si nu reusesc sa o fac sa dispara.
E atat de mult zgomot, incat imi vine si mie sa urlu, macar de ar fi luna plina, sa am la ce urla, dar e zi, si lumina ma doare....
"Everybody hurts, sometimes....
Sometimes everything is wrong"....
Cred ca se insala, iar daca nu o face, atunci de ce nu e si la mine numai uneori sentimentul asta de ura, dezamagire si durere?....de ce acel uneori e atat de des la mine...de ce ma prinde in lanturile sale, si de ce nu imi mai da drumul?
Nici nu imi mai vorbesti, iar eu m-am prins in hora cu ielele, nebunele, care imi storc sufletul de speranta si trupul de vlaga...
Da, recunosc, mi-e dor, dar nu mai rezist, si caut grota aceea, dar si ea se fereste privirii mele, si ea neaga prezenta mea....
Am observat ca ma neg pe mine insami, ma sap singura, imi pun bete in roate, cum se spune pe la noi, sau, poate mi se pare numai...poate e doar o disperare, care ma incearca si care ma impinge sa cred ca e numai vina mea...o sa mai refelctez, in fond, e singurul lucru ce mi-a mai ramas...gandul...visul...tu...el...eu...nimeni.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!