agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-01 | |
fragmentar, sorii încă nu se cunoscuseră când am răsărit din argila aia cu tentă cenușie
amușinându-mă în treacăt, dar copilul satanei albe nu mirosea. a trecut atât de mult de atunci, că astrele nu se mai știu și nici eu purpuriu, m. ungea tartine pe masa din bucătărie și toată casa respira pulsatil în vreme ce eu turnam apa dintr-un pahar în altul, alergam pe câmpuri-scenice-fluturi crescuți din tălpi, iar viața îmi părea un fânar. el a făcut o revoluție, a îngropat niște cadavre pustiite și ovale, din nou cineva i-a furat inima, eu mă rădeam pe cap „baby, aceasta este sperma din mine, ia-o și spune tuturor că nu mai sunt” universul rămânea noi stăteam ritmat, un pas, prindeam tramvaiul 1 din mers, ne opream, beam cafeaua la ora cinci și ceva, visam, scriam poezii pe trotuare, ca să ne dăm întâlnire a doua zi cu amanții pe acel loc, până când m-am îndrăgostit de ioana care creștea în m. în fiecare timp autumnal, cu plete abstracte, sâni neîncepuți, cu tine intrauterin, sorbitor, remiscent, plecam din pământ, veneai de oriunde în nopțile noastre umede sugrumam altă moarte cândva, ne luam celulele unul de pe altul, miroseam tu, îmbrăcam rochia de carmelită desculță, prizai din mine, purtai o camașă-mușețel, cafeneaua din istambul era una din opriri, apoi calea era lină, mână în mână, puțin triști, ca aceeași sori crepusculari
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate