Ganduri...de azi...cand
Linistea ingroapa degete aripi
In clepidre fara timp;clepsidre aer
Pe care tu Osiris plangi sangele-ti de piatra
Ingenuncheat piramidelor de ceata...fara sens
Cand descoperi ca marile adevaruri au fost rostite
De el si ea cand nu mai ramasese nimic altceva de spus
Ca un paradox tolerabil al constiintei.
Atat de nenatural sunt spanzurata sub pamant
Ca reantoarcere la origini
Iar caprioara-mi lasa arcul si sagetile lipite de trunchi
Asteptand sa ma rastorn spre lume.
Sunt zarul ce-si joaca propriul noroc prin mainile altuia
Dand libertatea jucatorului sa se creada posesor al norocului EU,
Dar sunt doar zarul ce-a atins piramidele de ceata
Constientizand fiecare muschi viata in lacrimile lui Osiris
Pe care tu, pamant, le ingiti in ceru-ti din adancuri
Ceruri pe care tu, om, le vezi nisip care sufoca
Caci nascut din burta femeii constientizezi doar apa si carnea...parte din tine.
A nu mai avea cuvinte...a intelege sensul lor
Ca revelatie de colt.
Picturi de colt,
Mobila de colt,
Oameni de colt,
Colt Alb...sa-mi imblanziti lupii in piramidele de ceata
In care crezi ca nu vezi nimic, nici macar pe tine insuti.
Acopera-ti ochii si umbla ca orbul ce-n instinct isi proclama libertatea,
Caci poate liber de lume cu capul in ceata si spanzurat sub pamant
Descoperi...Simti...Inveti libertatea de deasupra
Si iei arcul si sagetile in mana continuand sa lupti in lumina.
Piramide de soare inghitind piramide de ceata.