această repetare molcomă nu ține loc de încălțări
pentru anotimpul secetos
sau fuga ta prietene
orice pasăre doar galbenul plecat în păduri
pe deasupra tuturor timp aplecat
să dibuiască printre rădăcini un șarpe anume
care să ne învețe mersul
într-o lume goală de conținut
alege să crești
din împuținarea unei lumânări până la capăt
scurtându-ți zilele
de orișice bănuială cu degetul apăsat
întâmplător
pe rezonanța crepusculului
ori leagă-ți noaptea dincolo de gard cu o singurătate
apoi înfășoară-te
în blana umedă a câinelui
luna s-a întregit cu un tron mai înalt
pe care nu stătea nimeni
e vremea să fii iertat