uite așa cum stau aici și aștept semăn puțin cu câinele rex din curtea spitalului
printre capoate mă mișc în voie
cu o grabă inutilă injectez timpului inocența
mă oglindesc în lentila neagră a orbului din salonul Nr.1. el e singurul ce mă vede
acum mă vede urcând pe scara de incendiu
am luat niște pastile galbene și unele verzi. nu mai știu exact ce sunt toate aceste substanțe cu nume ciudat.
câinele galben e câinele rex din curtea spitalului.


oamenii au tâmple. oamenii au gloanțe pe țeavă.
eu am libertatea să aleg
dintre tăceri
o iau pe cea mai ascuțită.
țevile horcăie între etaje și se zbat
paralele ca viețile noastre
se zbat încercând să se-atingă măcar puțin pe la mijloc


pe acoperiș tremură cerul bolnav. îi fac repede o cruce cu limba
și mă rog să coboare în mine când va sosi clipa.