Vreau să caut un fir de iarba într-o mare pustie, ca să îți arăt cît de mult te iubesc. Vreau să găsești calea către mine, dar spre cer sa nu te uiți. Pe asfalt ard frunzele. Nu trebuie sa le calci, nu trebuie sa le atingi. Încearcă să zbori pe desupra lor pentru a ajunge la mine. Sunt pe o frunză ce încă nu a fost smulsă de vîntul tomnatic. Trotuarul e rece. Dar nu să nu te înșele. Încearcă să nu calci pe el. Caută frunzele. Caută sensul nervurilor din frunze și vei găsi calea căre mine. Vîrtej de frunze uscate ce miros a cărbuni arși. Dacă îți spun că toamna e în flăcări, mă poți crede? Sunt sigură că nu. Urmează-mă în valsul frunzelor uscate. Tocmai m-am prins și eu în dans. Am fost smulsă fără vrerea mea. Alunec de pe frunză. Acum e timpul să cad. Să cad în brațele tale fără să simt, fără să ma simți. Mă anin de ploapa ta, privesc în ochiul tău. Genele tale mă scutură. Dar mă prind cu sufletul de genele tale. La fiecare clipire, am senzația că mă voi desprinde. Însă nu renunț. Aici este culcușul meu. Pe ploapa ta. Și văd frunze care tot cad în drumul tău și pe care nu trebuie să calci. Nu îți dau voie. Îți închid ploapa cînd e nevoie, cu o adiere. Aici este culcușul meu.