Poezia nasterii vietii pe pamant, in durere, bucurie, puritate, m-a fascinat mereu. Poate de aceea, acum, la peste 30 de ani, adorm in fiecare seara, lasand grijile zilei la o parte, cu gandul de a ma naste din nou, dimineata, pentru o noua zi. E ca si cum dimineata as fi copil, iar peste zi, m-as maturiza, ajungand seara, la varsta pe care o am, dar nu mai mult...
Somnul, visul, e o traire legata de viata reala, dar si de o alta, poate... Revenind la ceea ce traiesc calcand, pipaind, vazand cu doi ochi, nu cu trei, pentru mine, viata mea, desi traita pana acum nu tocmai cum visam cateodata, are miracolul, frumusetea si suferinta nasterii unei vieti.
Incerc sa nu uit niciodata ca " natura a inventat moartea, pentru a avea mai multa viata " ( Goethe ).