agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3510 .



început de toamnă cu tata
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adina Ungur ]

2006-12-06  |     | 



s-ar putea spune că e una ca toate celelalte
numai că eu nu am cum să uit toamna aceasta
când tata a venit acasă îmbătrânit și tăcut
cu genți mari despachetând caftanuri și marochinării
din el rămânând parcă, numai ochii-i viorii
urmărind toate mișcările noastre
căutându-și discret cutia cu uneltele de pescuit
cu toate radiourile desfăcute și cu patul camerei
în care ei dormeau și-n care atât de misterios și ciudat
ne-au inventat pe noi


ce să facem, nu mai este, am dat camera în chirie
ați schimbat toată casa, spune, ce mult ai slăbit, îi spun,
ce tare te-ai împlinit, îmi răspunde și totuși când ai să te întorci
de tot acasă, când mă voi pensiona, când voi fi și mai bătrân
când îmi voi fi împlinit timpul acolo, altfel am stat degeaba
toți anii aceștia, altfel, acasă nu am cum
mă întoarce


dintr-o dată s-a umplut casa de picioarele noastre descălțate
cu mersul apăsat și tălpile late
cu mâinile noastre stângi la masă, înfulecând
cu doi oameni înghesuiți la calculator
care umblă fără zgomot
pe covor, mama se uită la tata
ca la un om venit de departe
tata o vede pe mama
ca pe o toamnă coaptă
sau ca pe o frunză
rătăcită-ntr-un ogor


nu am cum să uit toamna aceasta în mâneci scurte
cu tata venit acasă de-atât de departe
cu gust de măsline și de rodii, cu prea multe priviri
și tăcere, cu atâția ani în care ne-am lipsit
și casa s-a tot golit cu tăcere
pe străzi ne recunosc vecinii și tot șușotesc pe la spate
urmărind două perechi de picioare mergând în același pas
și două perechi de tălpi
late

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!