astăzi mă voi juca și te voi atinge
tremurat
să nu uit scrie, spor~
îmi spui
lumea doare un pic mai mult
nu știu pe cine
zâmbesc și îmi fac loc
împingând cu coatele
să pot ieși din răstignitul ce freamătă
în cer cuvintele dezbrăcate se întrupează
mental pierzându-și fața
invocând legea ospitalității
vin să vorbească doar
cei inspirați
le voi căuta sufletul
care a înțeles de ce
marinarul nu face nici o mișcare
nu își dă foc
niciodată
între vâscoase părți egale
astăzi te voi atinge și mă voi juca
așteptând să-ți cadă numele
umed
la extrema cealaltă
unde se împlinește cuvântul
nefăcând nimic pentru el
să nu te repezi să-mi iei geamantanele
împrejur va cădea
pentru a fi adevărată
bucuria de a trăi
când mă simt singur
încerc o stranie
senzație de blândețe
și ascult cum undeva în
pavilionul poeților își crește tumoarea
o biserică neagră