seara învelesc în trecere
picioarele unei femei
boierește
am și alte griji
pentru că în fiecare zi se râde mult
de la o vreme

***

doar acolo
pașii mei se pierd
într-un text ce nu se împlinește
orice ar fi
deși rostesc numele tău
foarte departe

***

dintr-un șir lung de minuni
trase pe sfoară
i-am făcut copilărie
pentru că lumea e mai complicată
fără câine
crescut în bătătură

***

femeia locuiește la țară
lângă o vatră scuturată de fulgere
la marginea unei păduri
acolo unde scrisorile mele nu cer nimic
mai mult decât o ninsoare
amintire amândurora

***

i-am tăiat cale
până la gară și sunt
gata s-o iert numai să-mi uite măinile
săvârșite în gesturi fragile
deslegare la semne
lângă o masă din lemn vechi

***

o să spui că ar trebui să rămân
lângă ea
cu degetele încrucișate
dar tu nu știi că în jocul acela
șir de umbre îndulcește
dezvelind în trecere
picioarele unei femei