4. S-ar duce naibii construcțiile dacă aș fi șef de echipă. Nu mă pricep. Ce-i al meu e pus deoparte da-n cu totul altă parte. Îs și enervant că nu mă consum, nu schițez și nu transpir. Nici nu injur de nervi. Nu înjur de fel dară-mite de nervi. Nervii cui ? Ce-s eu contabil să țin evidența?
• Nici alții nu-s mai breji, da la mine se vede. Am un fond de ten proeminent și un fond bun din care am fost conceput insă mereu mi se spune ca nu știu sa le valorific. Nu-s afacerist și chiar așa să fie, cine și-ar consuma proviziile personale când poate ciuguli din stânga și dreapta și oricare colțișor invadat cu propriile imagini ale irișilor? Și de altfel cum montăm motto-uri genul ălora cu calul de dar , nemulțumitului i se ea darul, mesaje subliminale, mulțumirea cu puținul, la fel si eu, creeație a acestiu tărâm, culeg orice firimitura iar dacă până acum le-am ales numai pe alea cu neghina sper că in viitor o să găsesc și restul de bune pe la un shop mai periferic. Ce va uitati mirati?.
• O să mă îmbogațesc. Adun nimicuri. Am o manie. Nu ca gunoierii ca să le valorific ci pur și simplu să le am in preajmă să le citesc, să le simt istoria, să improvizez portrete robot ale proprietarilor. Să mă implic emotional. Îmi place.
• E ora 3:10 Duminică! Odihnă. Pe masă mai zac firimituri de la ospățul de cu seara. Punk, cafea, țigări, frig. Etimologia cuvântului sărăcie, mizerie. Trai decent. Acum stai, aștepți diminineața să pleci la munca. Să tragi tare. Să aspiri la cuvintele domoale și de gen laudă de la mai înaintașii tai. Când citesc mai sus pe lângă starea de vomă metaforică și cea cauzată stomacului gol, pe lângă astea fiind perspicace îmi imaginez un cateluș ce se gudură pe lângă stăpân, un stăpân fără identitate.
• În timpul liber ce faci? Ce fac? Mă odihnesc.
• Sună atât de jalnic că aș putea mesteca de furie filele din caiet cu un zâmbet satisfăcator.
• " Mă odihnesc" - ul ăsta de fapt e un paravan la impotența ta de a mai comunica. E limita ta. Te-ai redus la a te trezi doar pentru un singur scop.
• -Hai sa vorbim despre .....
• -Ce mai face Alph?
• -Muncește.
• -Atât?
• -Păi nu-i mai rămâne timp pentru altceva. Vine seara, se culcă că-i obosit și dimineața se trezește devreme... știi cum e. Am stat lângă el 25 de ani dar acum nu mai povestim. Nu mai suntem apropiați. Nu am mai vorbit de mult.
• -E trist....
• -Nu știu, căci nici măcar nu-mi spune.
• -Păi..., hai să vorbim despre...
• - Ai vazut ce a slabit?
• -Muncește.!
• -A! , Da. E greu;
• -Nu știu că nu am mai vorbit de mult. Într-o vreme eram apropiați dar acum...
• Totul se rezumă la cicluri fizice. Tac. In realitate zac intr-o carcasă de salopetar naufragiat. Înpuns, am fost direcționat spre Frontul Forțelor Muncitorești.
• -Ce vrei dom'le: două mâini, două picioare? Da? atunci apt pentru muncă. La munca nu la cerșit.
• -Pe vremea mea, la vârsta ta, eram și-nsurat, cu copil neică, he he ce știi tu ce-i viata.....
• -Nu-nteleg, tac.... De ce ar trebui să copii viața unuia care și-a bătut joc de ea in pauzele in care nu-și bătea nevasta?