sincer, nu am nici un chef sa folosesc diacriticile in textul acesta si nici nu mi-as dori sa apara niciunde sau poate ca de aceea il scriu ca sa am satisfactia ca am scris...
dupa inceputul promiscuu, pentru capete patrate, asta ca sa fiu sigur ca cenzura celor lapidari si exacti s-a realizat, as vrea sa-mi dau si eu putin cu parerea despre tipul acesta de a publica, avantajele si dezavantajele unei astfel de postari, cuvantul criticii, evaluarea valorica a textelor sau numarul exagerat de texte ale altora, politica debuturilor editoriale ori in antologie. cat despre puncte si stelute, credeti-ma, nu am habar si nici nu vreau sa am. stelutele par aidoma fenomenelor astronomice: cam la o suta de stele mai mult sau mai putin luminoase, una cade, cele din cer cad pe pamant, iar cele de pe pamant cad pe pagina personala a unor poeti de cantitate. cat despre calitate, dati-mi voie, stimabili, sa va anunt ca orice apreciere, chiar avizata (si asta nu tine cont de studiile "ingineresti" sau "neingeneresti" ale "criticului") are de asteptat confirmarea sau infirmarea timpului cu privire la valoarea sau nonvaloarea textului, sau mai mult decat atat, la calitatea autorului.
probabil dintr-o imposibiltate de tratare serioasa a numarului imens de texte ce se vor a fi publicate, editorii acestui site nu au timpul necesar pentru a evalua (exhaustiv) un singur text ci, poate in ipoteza lipsei de timp, asteapta un cumul de texte pentru a-si forma o parere coerenta, lucru de altfel firesc.
am observat ca vechii colaboratori sunt deseori evaluati si reevaluati comparativ cu scrierile precedente, un lucru de asemenea firesc, insa dati-mi voie stimabili sa va anunt va aici se produce o mica gresala: nici scriitorul si nici editorul on-line nu ar trebui sa se ghideze dupa atare criterii de valoare artistica, nu cred ca gandul acesta sau atitudinea aceasta trebuie sa fie in mintea celor doi, ci mai degraba un vag criteriu e "altceva" pornit poate din niscaiva sentimente mai mult sau mai putin descriptibile, starnite de o poezie, mai ales ca, din cate observ (din ceea ce ma intereseaza) poezia este primordiala pe acest site.
spuneam de ne/ingineresc si capacitatea inginerului de a crea ori recepta artistic: nu incape indoiala ca formarea intr-o politehnca (in care sunt si eu) este deosebita fata de formarea intr-o academie, ori la un profil umanist, poate chiar si real. insa rolul scolii aici este de o alta factura. el poate interveni la un moment dat, insa lasati-ma sa cred ca e foarte greu sa ajungi acolo cu lecturile, scrierile si gandurile, unde problemele existentiale pun problemele mecanicismului uman, al comparatiilor (serioase) a omului cu un aparat (multi)functional sau afunctional, al primordialitatii cunoasterii in fata intelegerii, sau al bioelectronicii.
acest site este unic cred, oricum este deosebit, am tot respectul fata de cei care l-au creat, fata de editorii, sau mai bine zis, criticii avizati si fata de cativa care posteaza aici.
inchei cu speranta ca cititorii acestor pasuri ale mele, mai ales dintre cei influenti, vor incerca o mai ampla privire asupra textelor in sine, o privire calitativa, daca imi permiteti, o privire ce trece dncolo stilisticii de o factura sau alta si, nu-i asa(?), in spiritul ingineresc, cauta raspunsuri la intrebarea: si totusi, imi transmite, comunica, creaza (in mine, ca receptor) ceva? ar trebui sa nu uitam ca definitia cea mai simpla a poeziei (daca poezia poate fi un concept) e aceea care implica o Comunicare (de idei, ganduri, sentimente...).
desi nu am dezvoltat toate ipotezele pe care le propusesem, inchei sperand ca macar aducerea lor cat de sumara in disctie poate rezona, aducandu-va de asemenea aminte de o celebra vorba a lui George Calinescu: "arta adevarata e pentru putini, cultura e pentru cat mai multi".