agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-10 | |
Odată am vrut să zbor, dar n-am avut culoar. Controlorul de trafic zicea: azi nu se mai zboară, e prea întuneric și, pentru că oamenii nu se mai iubesc, între pământ și cer s-au bulucit o grămadă de nori.
Nu l-am crezut. Am așteptat cuminte, cu ochii la cer, nădăjduind prostește că e de ajuns și iubirea unuia singur ca să împrăștie norii. Nu mai știu cât am așteptat. Până când m-a răpus oboseala și am căzut într-un somn adânc, cât o viață. Când m-am trezit, am dat cu ochii de el. Bătrân, gârbovit – trecuseră și peste el anii. M-a recunoscut și mi-a făcut semn – vești bune, cucoană, astăzi se zboară. Dar de sus în jos. Vedea-te-aș pilot! i-am urat. Și să mai știi de la mine ceva – din când în când, eu până și lui Dumnezeu îi mai zic: „ Știi, Doamne, fără supărare, mie să-mi dai atunci când îmi trebuie, ori nu-mi mai da deloc!” Așa că vezi, bagă-ți zborul ăla undeva și lasă oamenii să meargă! Și-a făcut cruce cu amândouă mâinile: piei, nebuno! și dus a fost.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate