Am intitulat un mănunchi de versuri FLORI DE CÂMP, pentru că oamenii, florile ca și toate celelalte vietăți ale pământului au un mare numitor comun, Creația Divină, cu diversitatea caracterelor ei, fără de care viața nu ar fi echilibrată.
Aceste buchete vii, ale lanțului trofic,încântă ochii și sufletele oamenilor, stimulându-i artistic și constructiv spre idealul la care tinde spiritul în urcușul lui spre infinit.
În viață timpul este prețios, căci încă nu cunoaștem țelul adevărat și toate secretele destinelor noastre pământene, care dacă am reuși să le echilibrăm spiritual, cred că ne-am schimba radical și pozitiv defectele caracterelor.
Din toată existența noastră călătoare pe pământ, e bine ca fiecare dintre noi oamenii să lăsăm o parte de moștenirea materială sau spirituală dobândită; pentru urmașii viitorului.
De multe ori privim în jurul nostru cu ochii închiși, fără să înțelegem esența și mesajele lucrurilor importante din viață, care mai târziu, dacă avem norocul să le simțim cu adevărat, ne putem declara fericiți sau mai înțelepți de cum am fost.
Astfel încerc și eu ca mulți alți scriitori să las zestre copiilor mei, nepoților, prietenilor și tuturor celor care citesc aceste rânduri, un buchet modest de versuri inspirate din frământata realitatea înconjurătoare, oglindă în care se pot regăsi multe persoane, în împrejurări și momente diferite.
Astfel aș vrea să-mi explic credința, că viața pe pământ sau în univers trebuie trăită în armonie cu natura înconjurătoare, totul având un scop precis pentru fiecare lucru existent pe pământ, chiar dacă deocamdată scopul Divin este enigmatic.
Fiind începătoare în ale scrisului, vă rog nu mă descurajați, căci nu sunt un mare talent, dar tot ce am scris, au fost sentimentele mele trăite și exprimate cât am putut mai sincer și mai natural.

19-03-2007