Sănătatea este cadoul pe care duhul divin ni-l dă la naștere, iar boala este pornită întotdeauna din partea omului. Omul aduce sămânța de boală și ridică paravanele în calea vindecării, deși Dumnezeu se străduiește tot timpul să aducă eliminarea tuturor elementelor de boală. Șansele de îmbolnăvire pornesc în primul rând de la neînțelegerea faptului că starea de împlinire spirituală se realizează prin menținerea permanentă a unei stări emoționale care este iubirea, ea are puterea, perfecțiunea, continuitatea de vindecare a unei neconformități pe care o aducem în ritmul gândirii noastre, pentru a provoca boala. Drumul vindecării pleacă de la duhul omului, se transmit minții căile de vindecare și apoi trebuie să intervenim ca să punem în aplicare cele venite de fapt de la divinitate. Aici intervine încrederea omului, speranța de reușită, credința în Dumnezeu alăturată unei trăiri pline de corectitudine și cinste. În timpul perioadelor de post se încearcă realizarea unor trăiri de acest gen, dar tot timpul suntem de fapt legați de dorința de sănătate.
Suntem parte a lui Dumnezeu, trebuie să ne iubim cu toții, să dorim celor de lângă noi tot ce ne dorim nouă. Aducerea unor trăiri mentale cu egoism, gelozie, teamă, disperare, dorința de a fura, de a înșela fac imposibilă trăirea unui echilibru fizic și mental care să dea vindecarea.
Dumnezeu din noi are forța de a vindeca. Medicul și preotul pot ajuta vindecarea, dar nici ei nu vor avea nici o reușită dacă nu ne punem mintea să își aducă aportul pe drumul dat de duhul legat cu divinitatea. Dacă pentru doi bolnavi, cu aceeași boală, cu același tratament, la același medic se întâmplă ca unul să se vindece și unul să nu se vindece, cauza nu poate fi alta decât aportul diferit al minții celor doi la situația în care se află.
Acum poate că dintre cei care citesc aceste rânduri vor fi mulți care vor spune că rugăciunea este cea care face să aducă vindecarea. Da, aportul rugăcinii este fantastic, dar ca să aibă efect această rugăciune trebuie să știm la ce ne rugăm, ce se întâmplă acolo unde lucrează boala, cum trebuie să fie locul acela din corp care este afectat de boală. Deci rugăciunea ar fi bine să aibă un caracter științific. Domnul doctor ar trebui să îl învețe pe bolnav ce este rău în corpul său și cum ar trebui să fie acele locuri afectate de suferință, după vindecare. În acest caz omul ar avea o putere de concentrare mai mare și mintea sa ar construi celulele astfel încât să facă o lucrare bună. Aș menționa un caz pe care l-am văzut, un om avea o afecțiune biliară și aproape după fiecare masă se balona. Spunea că dacă ar ști exact unde este vezica biliară este convins că s-ar vindeca. I s-a arătat locul vezicii biliare și în câteva zile a scăpat de senzația grea de balonare după mese.
Ori de câte ori simțim apariția unei boli, apariția unei senzații de durere, ar trebui să avem imediat sentimentul de autotratare, în primul rând să realizăm că suntem într-un impas mărunt față de valul de rele ale lumii în care trăim, boala nu este de fapt o boală ci este o mică eroare pe care noi am făcut-o în coordonarea corpului nostru spiritual, dar trebuie să înțelegem că inima noastră lucrează pentru noi, că mintea noastră este limpede, gândește constructiv pentru a face tot ce trebuie pentru sănătate. Dacă am regrete în viață, unul este acela al ciudățeniei bolilor neuropsihice. Sunt foarte puține boli de acest gen pe care bolnavii le recunosc și acceptă tratamentul medicului, majoritatea bolnavilor cred că ei sunt sănătoși și restul sunt bolnavi. Aici aș spune că pentru noi toți este greu să realizăm calea de racordare la mintea universală și dovada că am ajuns la ea este puterea noastră de ne menține într-o stare de sănătate perfectă.
Căile de înlăturare a oricărei forme de ostilitate în organism, de prezența liniștii, a sănătății și perfecțiunii armonioase în organism sunt: atingerea unei liniști a spiritului pentru a comanda mintea în acord cu mintea universală, alături de Dumnezeu, cunoașterea apoi a modului de acțiune în cazul unor apariții de neconformități pe calea bunei funcționări a organismului, intrarea în legătură mentală cu zona afectată și formarea unei imagini clare a modului de vindecare în timp ce suntem conectați tot timpul la divinitate, creerea unei stări de permanentă armonie energetică, ne închipuim că suntem trup din trupul Domnului și nu avem nici o afecțiune și în final să mulțumim lui Dumnezeu prin rugăciune și prin iubire permanentă pentru cei din jurul nostru ce sunt trup din trupul Domnului.