"Dragostea este ca o pasare in soare,cand isi incearca aripile. Poate ca o ciocarlie. Se ascunde si alearga prin iarba, ciripind inspaimantata, apoi deodata isi ia zborul spre inalt."

Ca orice lucru si dragostea ia fiinta din "ceva", si totul se naste din dragoste. La inceput a fost dragostea, sentiment unic care creste odata cu noi.Ca o pasare la prima lectie de zbor, atunci cand realizeaza ca are aripi si poate zbura... dragostea ne da aripi. La inceput este timida si sperioasa, asemeni acelei pasari, apoi incetul cu incetul, dupa ce incepe sa cunoasca: soarele, cerul, primavara...devine din ce in ce mai sigura pe sine, dar inca se ascunde, inca mai are temeri...de a nu cadea, a nu se rani, cu toate acestea este vesela si plina de viata, uneori se mai inspaimanta chiar de ea insasi si de ceea ce poate sa faca. Insa toate acestea nu fac decat sa o pregateasca pentru sublimul zbor pana la cele mai inalte culmi la care poate ajunge, iar atunci cand se simte pregatita isi intinde aripile, zambeste soarelui, saluta cerul, se lasa invaluita de primavara si porneste brusc spre inaltimi, fara sa priveasca inapoi, dar cu lectiile invatate.
Dragostea ne umple de ea, ca pe niste cupe, ea ne creste mereu spre lumina, ne dezvaluie mistere si ne deschide orizonturi. Dragostea este desavarsita, in ea gasim totul, pentru ca ea este totul. In ea este tot timpul ceva nou, ceva unic, de fiecare data diferit... de aceea trebuie sa invatam sa ne indragostim in fiecare zi...sa invatam sa ne lasam iubiti. Sa fim gata a oferi dragoste fara ca sa asteptam ceva in schimb, pentru ca aceea e dragostea adevarata: care daruieste si nu asteapta nimic inapoi. Sa incercam sa ii vedem pe cei din jurul nostru asa cum Dumnezeu a vrut ca ei sa fie, aceea inseamna a iubi cu adevarat. Insa pentru a putea iubi pe cineva sau ceva, trebuie mai inveti sa te iubesti pe tine. Dragostea este o arta, este ceva care se invata, nu este simpla sau naturala, ea este o alegere.Inimile au nevoie sa invete sa comunice, iar dragostea cere efort si exercitiu continuu.
De aceea: SA IUBIM! Pentru ca neiubind, suntem neiubirea, suntem nimicul. Iubind: SUNTEM TOTUL! Sa fim mereu un copac inflorit! Atunci, doar atunci, acest pelerinaj spre Paradis, isi va gasi implinirea.