agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-07 | |
tu n-ai văzut niciodată un bărbat murind
atât de slab Emily pe care să-l admiri să-l vezi plutind să-i lingi din palmă torente de flori corn moale de rinocer sub piele fiecare cuvânt al său *** acesta este un spital în care oamenii pierd vremea făcând semne cu creta cât poți tu să ghicești pentru că n-au o sârmă ca a mea arcuită în spatele paravanului când nu știu ce vrei să spui rămân să am grijă de tine *** ai nevoie de o minte bolnavă să-ți poți imagina că mă voi întoarce în trup copt oamenii sunt în stare să se omoare unii pe alții jucându-se cu fermoarul întorcându-și buzunarele pe dos ori sărutându-se apăsat pe gură *** sunet slab de cheie învârtită -dar de ce nu vine pătură acoperind goliciunea pruncului fără scâncet cu amândouă mâinile să luăm paharul în dreptul ușii e o scară lungă după cum poți vedea *** prietenii mei sunt afară părinții mei sunt nu au unde să se ducă tu știi că în locurile de locuit nu există ascunzișuri o să vorbim mai târziu pentru că nimeni nu vrea să fie compătimit lovit ușor peste încheietură ori căutat într-o zi plină de formulare *** când ne paște vreo boală ne ieșim din minți într-un somn adânc din care EL s-a mutat de aseară printr-o incizie perfectă lăsând la voia întâmplării șoapta coș împletit frugal celelalte flori le poți împărți cum răspunsuri târzii totul crește în afară de creier *** petele maro de pe iriși nu înseamnă nimic această lume a ta e aproape nouă aproape de adevăr ne botezăm caii romantici și nu știm de ce la micul dejun coborând scările de sub sprânceană fiecare clipă e o miercuri oarecare *** când avem nevoie de singurătate prieteniile se nasc peste noapte spune-mi doar ce miracol ar putea ieși de aici alternând rolurile noi doi semănăm foarte mult și poate că e ceva contagios în aerul acesta de care ne-am legat corzile *** hai trage perdeaua ia-mi pulsul și pentru o clipă lasă toate lucrurile cu sufletul la gură -mi se pare amuzant că până și aici oamenii clevetesc și nu te mai poți mișca din cauza lor împarte încă o dată toate florile apoi haide să luăm cina împreună *** pe aici nu mai sunt chelneri care să se scurgă încet îngăduind inimii să iubească a mai rămas doar un circ împușcat într-un cartier mărginaș și un tratament de urgență prea lung pentru bolnavii singuratici ți-aș aminti de oameni delicați dar tu știi să pui totul la inimă atât de înalt
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate