Dimineață de Iulie

E dimineața zilei de 22 –07 –2005, mă trezesc brusc dim somn ca de obicei și sar din pat ca arsă căutându-mi repede pixul și caietul de notițe, căci pașii sprinteni ai versurilor nu au răbdare să aștepte după mine, iar dacă nu mă grăbesc cu scrisul pe care câteodată abia mi-l deșcifrez, pierd toată bogăția cugetărilor involuntare, care mai nou simt nevoia să o aștern pe hârtie pentru sufletul meu și imunizarea zilelor mohorâte.
Mă gândesc cu regret la ce am pierdut sfidând prețioasa cantitate a versurilor care mi-au inundat capul ani în șir pentru care abia reușeam să fur trei, patru ore de somn pe noapte. Acest dar creativ l-am pierdut cu indiferența tinereții mele sau mai bine spus cu neștiința, că poate aceste gânduri expuse vor avea cândva pentru cineva valoare și ne-fiind instruită mai ales în arta scrisului, cum să fiu mulțumită de mine acum.
Dar probabil așa a fost să fie. Ce pot să vă spun ? Acum înțeleg cu adevărat sensul vorbelor ,,dacă ai carte ai parte’’ Am totuși convingerea că toate lucrurile au destinul neclintit. Nu-i așa ? Câteodată mai sunt și de râsul prietenilor cărora dacă le vorbesc despre frământările și pasiunile mele mă privesc dubios, pentru că la majoritatea dintre ei totul se rezumă la situația materială, nicidecum la calitatea vieții și la respectul față de sine, degeaba încerc să-mi explic părerea, rar ne găsim numitorul comun.
Dar acest lucru nu mă dezarmează, ci dimpotrivă, îmi dă impulsul autoperfecționării. M-am lăudat destul.
Dar cum vă spuneam, de cum m-am deșteptat m-am apucat de scris tot ce–am acumulat în timpul nopții și abia după aceea m-am trezit din transă și am deschis ochii cu adevărat.
Imediat am salutat prezența vioaie a soarelui de dimineață care-mi intrase curios prin fereastrele apartamentului inundându-mi sufletul cu bucurie și lumină tonică, înlocuind-o tandru pe cea răcoroasă a lunii.
De fiecare dată când mă intâmpină prin geamurile deschise o zi senină, primesc în suflet o stare de bine, care am observat că mă urmărește toată ziua și care îmi dă idei pozitive la tot ce vreau să intre-prind în cursul zilei.
Am dat apoi binețe petuniilor înflorite din fereastră, care mi-au răspuns înapoi trimițându-mi gratuit parfumul lor plăcut-îmbătător purtat de curenții de aer cald și scoțându-mi capul pe fereastră am salutat frumusețea peisajului verde din jur blocului și a orașului meu drag, participând cu plăcere la concertul matinal al vrăbiuțelor, care ciripeau molipsitor de voioase.
După un duș rece, puțină cosmetică tonică cere să–mi susțină mulțumită sosia din oglindă, după o cafea fierbinte asociată cu o felie de cozonac cu nucă, servită pe un fond muzical tonic susținut patetic de Fuego, dimineața a fost binecuvântată din plin.
Aș fi vrut să mă vedeți după ce mi-am terminat siesta impusă militărește în program, ce randament am avut la lucru și ce lumină în priviri. Iar după ce am fost sunată la telefon cu mesajul tandru : Te-am sunat ca să-ți spun că te iubesc și că mi-e dor de tine, cred că nu trebuie să vă mai explic nimic despre puterea magică al acestor cuvinte, mai ales când sunt sincere.
#
Dar asta nu înseamnă dragii mei că am numai zile bune.
Mă trezesc câteodată dimineața șifonată rău de tot, după vise urâte cu premoniții care nu m-au înșelat niciodată, după crize cronice care îmi toacă nervii făcându-mă neputincioasă în fața durerilor, sau după vorbe aruncate cu răutate de cei care în micimea lor se cred mai tari ca Dumnezeu simțind nevoia să ofilească cu nefericirea lor bucuriile altora, otrăvindu-le viața cu cele mai josnice preocupări.
Am noroc că firea mea tonică cu mare putere de autoapărare mă ajută să trec repede peste momentele apatice neinvitate și cu gândul că după rău vine și bine, aștept optimistă zilele bune de care trebuie să recunosc că am avut parte din abundență în viața mea.
Și pentru mai multă liniște și fericire mi-am propus să conștientizez corect fiecare clipă norocoasă a vieții mele, stimulându-i pozitiv și pe cei apropiați mie simțindu-mă astfel mai folositoare.

22-07-05