pârjolul soarelui se încleiează în ciocolata norilor eșapați,
răzbind în rafale fierbinți pălmuite în moriști de petale
pe trupul pâinii încinse

clepsidra se desface lent,
răsucindu-și zbaterea boabelor dospite în boțuri,
ciuntind ochi închiși,
scurși prin zvâcul de brațe săltând pînă-n cer
învelișul pleoapei stinse pe duhul cărunt


turnul vechi buciumă,
dangăt lansat în săgeată,
șuierat încrustează-n cromopsii sorbul luminii
suptă prin gâtul de clopot
zguduit decupează fereastra în atriu
spre copilul scrutând orizontul
sărutat amorf de strămoși
într-un nou început