Gainile Melentinei (moartea bunicului)

Ar fi vrut sa fie toamna, nu-I plac gainile vara. Stau in mijlocul ograzii si se scalda in nisip! Intotdeauna se gandise ca asta trebuie sa fi fost lucrul cel mai josnic pe care il face o gaina!
- Mele, adu-mi dalta!
Era bunica-su! Nu-i spusese niciodata Mele, cred ca nici nu stiuse vreodata ca i se putea spune si asa!
S-a intors mirata, nelinishtita, bunicu murise! Totul se intamplase cu cativa ani buni in urma.
L-au gasit mort in casa! Varu-su, venise sa vada caii, ca de obicei….si l-a gasit! Nu avusese nicidata curajul sa-l intrebe daca l-a strigat din poarta si n-a raspuns si de aia l-a cautat! Poate ca nu l-a strigat, poate de aia a murit!
Nu era bunica-su, era Florea , cel care are grija de casa de la tara!
Se asezase pe un scaun sub vie, isi suise picioarele pe masa si se intreba ce simtise bunicu’ inainte sa moarta, cu un minut inaintea mortii, cand o fi stat pe scaunelul lui, inainte sa se intinda pe pat! Asa I-l gasise, intins pe pat. Ea credea ca bunicu’ trebuie sa fi stiut toata ziua aia ca are sa moara. Curatase casa, facuse baie cu apa de ploaie. Era important, multe zile dupa acea a tot auzit ‘A simtit, saracu’, isi facuse si baie, cadita era in tinda’. Tinea un butoi la streasina casei si strangea apa de ploaie!

- E mai aspra!

Au intors oglinzile din casa, au spalat iar totul, au batut tarushi in toata curtea ‘ca sa intinda masa’. Seara erau multe femei care pregateau mancarea Barbatii se stransesera si beau cate o tuica tare si vorbeau de ce mai era nou in sat.
II era foame. O femeie ii zisese
-Vino si tu, muma, sa mananci ceva!
-Nu!
Ii era foame, se uita dupa maica-sa. Da, mama trebuie sa fi adormit la bunicu’. Multi din cei care ieseau de acolo, rosteau pe acelas ton ‘Saracu!’. Nu stia de ce, dar o enervau ingrozitor, iar pe ei parea sa nu-i supere cu nimic. I-a fost frica s-o caute, de cate ori intra in camera cu miros de tamaie plangea. Isi pusese un batic negru pe cap, o schimbase mult, era amabila si obosita, capul cenusiu, fixand din cand in cand caii., dincolo de faneata. A vrut sa alerge sa-I spuna ‘e urat, mama, da-l jos’, dar apoi a inteles: toate matushile aveau un batic negru, erau pentru bunicu’. Da, dar el o sa fie dus ‘in vale’, mama o sa-si dea baticul jos, o sa-si puna iar taiorul maro si o sa poata iar sa se gandeasca ca maica-sa e cea mai frumoasa dintre mamicile care venea la serbari.
Apoi a vazut-o, isi stergea ochii, avea maini aspre pentru o femeie.
-Hai sa mananci!
A mancat cu ceilalti copii si apoi s-au jucat pana a adormit.

-Hai fata sa luam struguri!
Venise la tara cu C, apoi vazuse gainile in ograda vecina si acum strugurii! De ce se gandise la bunicu’?

Spre seara s-au suit in masina si-au plecat spre Bucuresti! I-a placut sa se gandeasca ca gainile au murit, daca a murit bunicu’ puteau sa moara si ele. Mai bine sa zica ca au murit decat sa se gandeasca ca au ramas vara in ograda!

Da, acum ar trebui sa recitesc si sa ‘corectez’, sa le explic de ce-am omorat gainile. ‘Ce importanta are? Nu ma aflu aici sa fac psihologie, nici din ratiuni mondene macar. Ma aflu aici din ratiuni serioase.’